Recenzie- Auschwitz ultima stație de Eddy de Wind

Auschwitz, ultima staţie Povestea mea din lagăr, 1943–1945”, este o carte scrisă de Eddy de Wind. Acesta povestește exact cum s-a întâmplat să ajungă în lagăr,cum a supraviețuit și cum a reușit să scape. Cartea a aparut abia în acest an 2021, chiar dacă Eddy a murit în 1987.

An aparitie: 2021

Autor: Eddy de Wind

Colectie: Raftul Denisei

Editie: Necartonata

Editura: HUMANITAS

Nr. pagini: 264

Cine este Eddy de Wind

Eddy de Wind s-a născut pe 6 februarie 1916 la Haga, într-o familie evreiască prosperă. Tatăl său a murit pe când acesta avea numai trei ani, dar a crescut într-o atmosferă stabilă. Inteligent şi tenace, Eddy a urmat medicina la Leiden şi a fost un tânăr activ şi vesel, cu o viaţă socială dinamică, cu prieteni atât evrei, cât şi creştini, pasionat de bărci şi muzică, fiind membru al trupei de jazz Rhythm Rascals. După ce ocupaţia germană a impus excluderea studenţilor evrei, Eddy a reuşit, cu ajutorul profesorilor săi, să-şi termine studiile mai devreme şi să devină astfel ultimul evreu din Leiden care şi-a luat diploma de absolvire.

Şi-a făcut rezidenţiatul în psihanaliză în secret, la Amsterdam, şi după o încercare ratată de a fugi în Elveţia a mers voluntar în lagărul de tranzit de la Westerbork. Acolo a sperat să-şi găsească mama dar ulterior a aflat că fusese deja trimisă la Auschwitz. În schimb, la Westerbork a întâlnit o tânără infirmieră, Friedel, de care s-a îndrăgostit şi cu care s-a căsătorit, iar mai apoi au fost deportaţi împreună la Auschwitz. Deşi pe toată perioada cumplită a detenţiei au reuşit să păstreze legătura, în haosul ultimelor zile ale lagărului au fost despărţiti. Ulterior află ca și ea asuprafiețuit și s-a eliberat din lagăr.

𝑨𝒖𝒔𝒄𝒉𝒘𝒊𝒕𝒛 ultima stație de Eddy de Wind

Trăiră astfel o jumătate de an împreună. Nu stăteau singuri, în aceeaşi încăpere era instalat un alt doctor, iar mai târziu au fost nevoiţi să împartă spaţiul cu încă două cupluri căsătorite. În mod sigur, pentru tinerii însurăţei nu erau condiţiile potrivite de a-şi clădi o viaţă. Dar toate acestea n-ar fi contat, dacă nu ar fi existat transporturile: o mie de oameni în fiecare dimineaţă de marţi.

Toată perioada în care au fost închiși cei doi au ținut legătura prin scrisori, iar mai jos puteți poți citi una dintre ele,

Scrisoare de la Friedel către Hans

„Iubitul meu drag,

Mă bucur că te odihnești puțin și nu te mai epuizezi la fel. Eu mă descurc câteva zile, dacă nu ne vedem și dacă nu-mi aduci mâncare în plus.

Ieri a fost o zi deosebită. Îi cerusem Blockälteste-i de mult să ies la comandoul de ierburi și, în sfârșit, m-a lăsat să merg. La ora opt dimineață am ieșit cu toate din lagăr. Am mers mult pe jos și ne-am apropiat și de Birkenau, unde le-am zărit pe Lotte Spatel și pe celelalte fete care au plecat luna trecută din Block-ul nostru. La unele se sfârșiseră experimentele, la altele eșuaseră. Mai erau și câteva, precum Lotte și comunistele franțuzoaice, care au refuzat să se supună experimentelor. Și uite așa, acum trei săptămâni, au plecat șaptezeci de femei în transport. E trist să le vezi acum la Birkenau.

Cât s-au schimbat! Sunt complet chele și merg în picioarele goale, trupurile nu le sunt acoperite decât cu o pânză de iută, legată cu o frânghie. Știi, Hans, ele nu mai sunt femei, sunt doar ființe. Ființe fără sex. Fetele noastre arată încă destul de bine, dar cât va mai dura?

După eliberare, a rămas încă trei luni la Auschwitz, la cererea comandanţilor sovietici, lucrând ca medic. Acesta este răstimpul în care şi-a consemnat în scris întreaga mărturie care avea să devină apoi cartea-document 𝑨𝒖𝒔𝒄𝒉𝒘𝒊𝒕𝒛, 𝒖𝒍𝒕𝒊𝒎𝒂 𝒔𝒕𝒂𝒕̦𝒊𝒆. Încă nesigur asupra sorţii care îl aştepta, a atribuit toate întâmplările unui personaj pe care l-a numit Hans van Dam.

O carte pe care o recomand atat iubitorilor de acest gen de carti cat si celor ce vor sa afle mai mult

Cartea este o altă marturie a tuturor atrocităților petrecute în acel infern. Chiar daca am citit multe carti despre acest subiect, le citesc pe toate cu aceiasi sete de cunoaștere. Imi doresc ca nicioadată să nu se mai întample ce s-a intamplat și niciodată să nu judecăm oamenii după culoarea pielii, religie sau orice altceva.

Cartea o găsiți pe Libris și în acest moment este și o ofertă înteresantă de 2+1 gratis la toate carțile din toată colecția Humanitas.

Deyutza

11 Comments

  1. O carte foarte frumoasă și interesantă ,nu am citit-o ,dar am mai auzit de ea și-mi place din recenzia pe care i-ai lăsat-o ,merită citită ,poate voi reuși și eu cândva s-o citesc .Mulțumim pentru recenzie draga mea !

  2. Am plans la multe flme despre Auschwitz si citind multe carti despre lagarele naziste… E un subiect care ma emotioneaza mereu, o etapa nedreapta in istoria omenirii.

  3. Nu stiu daca e chiar o marturisire, adica o traire directa a autorului, dar sunt sigura ca este impresionant! Am fost la Auschwitz si chiar mi s-a facut rau din cauza a ceea ce am vazut acolo… nu am putut continua vizitarea si am iesit afara, macinata de emotii negative si empatie cu cei chinuiti!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.